În articolul anterior, am început o discuție extrem de importantă despre sănătatea feminină. Am povestit despre cât de util este ca fiecare pacientă să fie informată despre sănătatea sa feminină și despre ce ar trebui să discute cu medicul ginecolog. Continuăm seria de recomandări pe care orice medic ginecolog ar trebui să ți le ofere, cu încă 5 teste și analize extrem de utile pentru sănătatea ta:

1. Evaluarea riscului cardiovascular:

O statistică efectuată în 2010 în Statele Unite ale Americii a arătat că aproape 34% din populația feminină prezintă o afecțiune cardiovasculară. 

Există mai multe sisteme și scale de stratificare a riscului cardiovascular, ce pot fi folosite pentru a identifica pacientele vulnerabile, ce trebuie trimise pentru management la medicul cardiolog sau internist.

Conform acestor sisteme, pacienta ideală este cea care are colesterolul total sub 200 mg/dl, TA mai mică de 120/80 mm Hg, glicemia mai mică de 100 mg/dl, IMC mai mic de 25, care nu fumează, mănâncă sănătos și desfășoară activitate fizică în mod regulat.

2. Evaluarea tensiunii arteriale:

Hipertensiunea arterială crește riscul pentru infarct miocardic, AVC, insuficienta cardiaca, afectiuni renale si afectiuni vasculare periferice. 

In cazul pacientei adulte, evaluarea TA trebuie începută la varsta de 20 de ani. Daca evaluarea inițială este normală, ea trebuie evaluată în continuare la fiecare 2 ani; dacă valorile sunt crescute, masurarea TA trebuie făcută cel puțin anual. 

TA este măsurată optim cu femeia așezată pe un scaun, cu mâna la care se face măsurarea în repaus pe o masa, la același nivel cu inima. Pacienta trebuie să se odihneasca pentru cateva minute înainte de testare și să se abțină de la fumat și de la a bea cafea imediat înaintea măsurării. Hipertensiunea arterială (HTA) este diagnosticată dacă valoarea măsurată este mai mare de 140/90 mm Hg la cel putin 2 vizite medicale separate, la cel puțin o săptămână distanță.

Daca este diagnosticata HTA, pacienta trebuie trimisă mai departe la cardiolog sau internist, pentru a afla cauza HTA și ce organe afectează; trebuie apoi evaluați factorii de risc cardiovascular. Medicul poate indica în continuare analize sau investigații ca: electrocardiograma, analize de urină, glicemie, hematocrit, profil lipidic, teste pentru glanda tiroida, masurarea creatininei si potasiului seric.

Initial, se discuta cu pacienta modificarea stilului de viata (asa cum am descris mai sus); dacă valorile crescute ale TA persista, medicul cardiolog sau internist recomandă tratament medicamentos.

3. Prevenția nivelurilor crescute de lipide:

Este cunoscut faptul ca atunci cand ne referim la colesterol, distingem mai multe tipuri: colesterolul total, LDL-colesterolul si HDL-colesterolul. 

LDL-colesterolul este colesterolul “rău”, care transporta grăsimile de la ficat spre toate celulele organismului; el este principalul agent aterogen, care duce la formarea plăcilor de aterom, deci la apariția aterosclerozei. Astfel, nivelurile crescute de colesterol total si LDL-colesterol se asociază cu risc crescut de boala coronariana, AVC ischemic si alte complicatii vasculare aterosclerotice. HDL-colesterolul este colesterolul “bun”, care împiedica formarea plăcilor de aterom, ducand excesul de grasimi catre ficat, care le va procesa si elimina din organism.

Trigliceridele sunt un alt tip de lipide, al căror nivel crescut se asociază cu creșterea riscului de boli cardiovasculare.

Recomandările actuale pentru adultii cu varsta mai mare de 20 de ani sunt de a efectua un profil lipidic o data la 5 ani. Profilul lipidic reprezintă măsurarea concentrației sangvine a colesterolului total, a HDL si LDL-colesterolului și a trigliceridelor.

• Colesterolul total: valori optime: < 200 mg/dl; valori la limită: 200-239 mg/dl; valori crescute: ≥ 240 mg/dl;
• LDL-colesterolul: valori optime: < 100 mg/dl; valori aproape optime: 100-129 mg/dl; valori la limita: 130-159 mg/dl; valori crescute: 160-189 mg/dl; valori foarte crescute: ≥ 190 mg/dl;
• HDL-colesterolul: valori optime: < 40 mg/dl; valori la limită: 40-59 mg/dl; valori crescute: ≥ 60 mg/dl;
• Trigliceridele: valori optime: < 150 mg/dl; valori la limită: 150-199 mg/dl; valori crescute: 200-499 mg/dl; valori foarte crescute: ≥ 500 mg/dl.

Prima linie terapeutica constă în modificarea stilului de viață și a dietei; dacă aceste schimbări nu au succes, se apelează la medicație cu efect de scădere a nivelului lipidelor.

4. Screening-ul diabetului zaharat:

Diabetul este o afecțiune endocrina ce prezintă consecințe serioase pe termen lung, printre care se numără boala coronariană, AVC, boli vasculare periferice, afecțiuni renale, neurologice și retiniene.

Asociațiile de profil recomandă ca screeningul diabetului să înceapă la vârsta de 45 de ani, la intervale de 3 ani. Însă testarea poate fi începută la o vârstă mai mică sau realizată mai des, la persoanele care prezintă unul sau mai mulți factori de risc ca: IMC ≥ 25, ruda de gradul 1 cu DZ, sedentarism, antecedente de “prediabet” sau DZ gestational, HTA, SOPC sau alte afecțiuni ce se asociază cu rezistența la insulină, HDL-colesterol ≤ 35 mg/dl sau trigliceride ≥ 250 mg/dl, boala cardiovasculara.

Diabetul zaharat este diagnosticat într-una dintre următoarele situații:

• HbA₁c (hemoglobina glicozilata) ≥ 6,5%;
• Glicemie a jeun ≥ 126 mg/dl;
• Glicemie ≥ 200 mg/dl măsurată la 2 h in cadrul unui TTOG (test de toleranță orală la glucoză) cu 75 g de glucoza;
• Glicemie ≥ 200 mg/dl măsurată oricând plus simptome de diabet (poliurie, polidipsie, pierdere în greutate neexplicată.

Criteriile pentru “prediabet” sunt următoarele:

• Glicemie a jeun de 100 – 125 mg/dl;
• Glicemie de 140 – 199 mg/dl masurata la 2 h în cadrul unui TTOG (test de toleranta orala la glucoza) cu 75 g de glucoza;
• HbA₁c de 5,7 – 6,4%.

Trebuie sa fac mențiunea aici ca valorile glicemiei de mai sus se referă la măsurarea glicemiei la un laborator de analize, din sânge venos, nu la măsurarea cu un glucometru din sânge capilar.

Pacientele diagnosticate cu diabet sau prediabet trebuie trimise de către ginecolog la un medic diabetolog. În cazul celor cu diabet, diabetologul va încerca sa controleze nivelul glicemiei prin dieta, sau dieta si agenti hipoglicemianti (pastile administrate oral), sau cu insulina administrată injectabil. În cazul pacientelor cu prediabet, scăderea riscului de evoluție către diabet se face prin creșterea activității fizice, consiliere nutrițională cu scăderea în greutate, agenți hipoglicemianti (ca metforminul de exemplu) sau screening anual pentru diabet. 

5. Screeningul afecțiunilor tiroidiene:

Riscul afectiunilor tiroidiene crește odată cu vârsta, iar aceste afectiuni sunt mai frecvente la femei decât la bărbați. De aceea, Asociația Americană pentru Tiroida recomandă screeningul afecțiunilor tiroidiene la adulți, și în special la femei, prin măsurarea concentrației serice a hormonului TSH. Analiza ar trebui efectuată pentru prima dată la vârsta de 35 de ani, și apoi la fiecare 5 ani. Intervalul de valori normale ale TSH este 0,45 – 4,5 μU/mL.

Testarea poate fi făcută mai frecvent în cazul pacientelor ce prezinta factori de risc pentru dezvoltarea afectiunilor tiroidiene sau la pacientele cu manifestări clinice de disfunctie tiroidiana (de exemplu, simptomele și semnele ce se întâlnesc în hipotiroidism cuprind: intoleranță la frig, constipație, oboseală, deficit de memorie, somnolență, reflexe întârziate, scăderea temperaturii corporale și scăderea ritmului de articulare a cuvintelor). Factorii de risc pentru apariția disfuncțiilor tiroidiene includ: iradierea zonei gâtului, chirurgia glandei tiroide, bolile autoimune, afecțiunile psihiatrice și utilizarea litiului.  

Vă invit să mă urmăriți și pe Instagram, unde puteți vedea mai multe detalii despre activitatea mea profesională zilnică, informații din sfera educației sexuale, mituri demontate și răspunsuri la cele mai frecvente întrebări!