Lucrez de ani buni în domeniul infertilității, asta înseamnă că deja m-am obișnuit cu pacienții mei cei de toate zilele, CUPLUL INFERTIL. Deja îmi dau seama mult mai ușor cât de stresați sunt, cât de mult se vor implică în aceste proceduri, cât de mult se sprijină și se vor bizui unul pe celălalt, adică de multe aspecte ce țin de bucătăria lor internă.

Este limpede că este un proces de andurantă! De ce?

Pentru că fiecare cuplu care intră în această lume a infertilității, în România, va fi supus unui foarte mare număr de factori stresanți: timp, bani, durere fizică, durere psihică. Unii cedează, și ies fără succes din această lupta. Alții rezistă până la rezultatul dorit, își țîn copilul în brațe, dar cu urme adânci asupra relației lor, asupra funcționalității cuplului lor (va putea oare acel copil minunat, obținut atât de greu, să vindece totul?). Puțini rezistă admirabil și reușesc să treacă prin tot acest proces cu optimism și păstrându-și zâmbetul pe buze.

Nimic nou, știu deja aceste lucruri. Totuși, un caz de care m-am izbit zilele trecute m-a pus din nou pe gânduri, de fapt mi-a reamintit una dintre aceste probleme, anume COSTUL procedurii, costul fizic și psihic.

Cazul Pacientei H.S.

Pacienta H.S. a ajuns la mine în primăvară anului trecut, la vârsta de 36 de ani, cu o rezervă ovariană mult scăzută, având deja o perioada de 2 ani de contact sexual neprotejat în care nu obținea sarcina. După analizele și investigațiile necesare, ne-am pus pe treaba și în iunie 2020 am făcut primul FIV.

Am recoltat un singur ovocit, am transferat un embrion de ziua 3, rezultatul a fost negativ, dezamăgitor… Dar ce a contat de fapt cel mai mult din prima ei procedura nereușită a fost faptul că am văzut că modul în care reacționau ovarele ei la medicația de stimulare era chiar sub așteptările mele, chiar mai rău de atât.

La controlul post FIV i-am menționat că o ultima posibilitate este efectuarea unui FIV cu ovocite donate, dar a refuzat la acel moment și am stabilit să mai încercăm o dată cu ovocitele proprii.

Zis și făcut!

Ne-am pus din nou pe treaba și după o perioada de câteva luni de zile în care am tot amânat procedura din cauza chisturilor care îi tot apăreau pe ambele ovare, am efectuat a două procedura FIV în noiembrie 2020. La această procedura am extras 2 ovocite, am obținut un embrion de ziua 5 (un blastocist), dar rezultatul a fost tot negativ. Am avut multe discuții după acest FIV, i-am menționat încă o dată că, din păcate, odată cu scăderea cantității ovocitelor, apare și o scădere a calității lor, și că ultimele ovocite ale unei paciente, pe care vrem de obicei să le folosim, sunt de regulă cele cu calitatea cea mai scăzută.

Acest cuplu nu avea niște posibilități financiare strălucite, și deja după a două procedura cam epuizaseră banii, așa că am stabilit că vor lua o pauză și vor încerca să se întoarcă în 2021 și să încerce cu ovocite donate.

În vara acestui an, s-au întors și mi-au spus că sunt pregătiți să mai încerce o dată, dar că această procedura va fi ultima, pentru că au ajuns la fundul sacului. Am demarat toate procedurile, după 2-3 luni ovocitele au ajuns în clinică, astfel că la sfârșitul lui noiembrie 2021 ne-am apucat de FIV cu ovocite donate. I-am explicat de la început că din pachetul de 8-10 ovocite pe care l-a primit probabil că vom obține 1 blastocist, poate 2 (varianta mai bună). Rar se întâmplă să obținem mai mult de 2 blastocisti, și acei pacienți se pot socoti cu adevărat norocoși.

La ultima monitorizare la care mă vedeam cu ei

Am stabilit de principiu dată embriotransferului și am ajuns la punctul în care soțul m-a întrebat câți embrioni să transferăm. Eu i-am răspuns că, datorită faptului că ne referim la blastocisti, deci embrioni cu o calitate înalta, și că șansele de a obține sarcina sunt net mai ridicate în comparație cu procedurile cu ovocitele proprii, sfatul meu este să transferăm un singur blastocist și, în cazul fericit în care mai avem și alți blastocisti, să-i congelam.

Atunci am auzit pentru prima dată că vor să transfere 2 blastocisti de dată asta și că, dacă ar mai fi și alți embrioni, nu ar vrea să-i congeleze, pentru că pur și simplu nu își mai permit. Trebuie să înțelegeți că nu îmi place să intervin în deciziile cuplului care stă înaintea mea la birou, pentru că decizia este una personală, și pentru că doar Dumnezeu știe prin câte trec aceste persoane!

Rolul meu este doar că decizia lor să fie una informată, în cunoștință de cauza, și atât! Dar în acest caz am insistat totuși să le precizez că, în eventualitatea extrem de fericită că vor avea 3 blastocisti sau mai mulți, ar putea să-i congeleze doar, și apoi, când mai reușesc să strângă alți bani, să se întoarcă pentru un nou embriotransfer. Dar nu i-am convins…

Și iată că viață bate filmul!

Intr-o dimineață de decembrie, mă aflăm într-o rezervă cu ei amândoi și cu o colegă embrioloaga, dându-le vestea neașteptată că au nu 2, nu 3, nu 4, ci, țineți- va bine, 6 BLASTOCISTI!! 6!! Nici în cele mai fericite visuri nu mă așteptasem la așa ceva! Și atunci vine șocul: ei nu vor să congeleze cei 4 blastocisti, vor doar să transfere cei 2 embrioni și să-i aruncăm pe ceilalți. Nu îmi venea să cred! Am vorbit, și am vorbit, și am vorbit din nou cu ei, încercând să-i convingem, s-au perindat prin rezervă mai multe colege embrioloage, dar decizia lor era luată deja.

Când am coborât, șocat și mâhnit de această întorsătură, spre sala de proceduri, împreună cu pacienta, în urechi nu îmi răsună decât vocea metalică, parcă lipsită de orice emoție, a pacientei: “Domnule doctor, nu mai avem ce să vindem…doar pe noi doi mai avem să ne vindem!” Ce poți spune la așa ceva? Va întreb, ce mai poți răspunde la așa ceva? Nimic, te cutremuri, oftezi și taci…

La momentul la care scriu acest articol nu știu încă rezultatul embriotransferului, ce știu este că îmi doresc din tot sufletul că această femeie să rămână gravidă, că Moș Crăciun să aducă în viață lor o inimioară mică, pe care să o asculte, cu lacrimi în ochi, la ecograf…

Cateva cifre seci:

• Costul mediu al unei proceduri FIV in Romania: 2500-3500 euro;
• Costul mediu al medicatiei pentru o procedura FIV in Romania: 2800-6500 ron;
• Costul mediu al unei proceduri FIV cu ovocite donate in Romania: 6000-6500 euro
  (pretul include si pachetul de ovocite crioprezervate).

Este salutară intervenția din ultimii ani a autorităților centrale și locale din România în subvenționarea procedurilor FIV, dar insuficientă! Clar insuficientă! Da, este adevărat că există un program național derulat de Ministerul Sănătății din România care subvenționează cam 10000 ron din costuri, dar acoperă un număr prea mic de cazuri! Da, este adevărat că din ce în ce mai multe primarii au început să deruleze programe similare (prima a fost cea din București, apoi Constanța, apoi Craiova, și deocamdată atât!), dar încă suntem departe de alte țări din lume și chiar din Europa care plătesc câteva proceduri FIV integral. Si să nu comparăm puterea financiară a vecinilor noștri din Europa occidentală cu cea a noastră!

Este adevărat că sunt unele clinici care au programe proprii de subvenționare a costurilor acestor proceduri pentru pacienții cu venituri reduse (de exemplu clinică Gynera are un program ce subvenționează 5500 ron!), dar este doar o picătură într-un ocean. Nu pot decât să sper că anii viitori vor face din ce în ce mai accesibilă procedura FIV, astfel încât să putem ajută cât mai multe cupluri. Pentru că estimarea actuală a ESHRE este că 1 din 4 cupluri au nevoie de ajutor medical pentru a concepe un copil! UNUL DIN PATRU!

…

“Domnule doctor, nu mai avem ce să vindem…doar pe noi doi mai avem să ne vindem!”