
Embriotransfer după o sarcină oprită în evoluție: un nou început
iulie 25, 2026Unul dintre cele mai dificile momente din cabinet
Eram în cabinet împreună cu Liliana și mă pregăteam de ultima pacientă nouă din acea zi. Doamna venise singură. De ce mi-a rămas în minte? Pentru că a început să plângă la aproximativ 3 minute după ce a intrat în cabinet.
De la primele cuvinte mi-a spus că nu mai poate și că a venit la mine pentru că sunt ultima ei speranță. Am întrebat-o ce s-a întâmplat. Și atunci a început să îmi spună că de 5 ani (!!!!!!) se plimbă pe la doctori. Le spune că vrea să facă un bebe și că nu se întâmplă, apoi este consultată, sunt analizate investigațiile și analizele ei și ale soțului ei, i se spune că nu au absolut nimic și să meargă acasă și să încerce în continuare. Și iar acasă, sarcina nu apare, iar la doctor. La alt doctor. Din nou și din nou.
Pe măsură ce îmi povestea, începea să și plângă, din ce în ce mai puternic. Am lăsat-o să plângă, să se descarce, și apoi am liniștit-o. Din păcate, era un caz clasic de infertilitate neexplicată…
Evaluarea cuplului
Investigațiile pacientei
Doamna avea 35 de ani, nu se știa cu vreo afecțiune sau operație:
- Histerosalpingografia efectuată în urmă cu 2 ani arătase un uter omogen opacifiat și ambele trompe uterine permeabile;
- AMH-ul era 2,4 ng/ml în urmă cu 6 luni;
- La ecografia transvaginală, uterul părea normal conformat, iar pe ovare am numărat 19 foliculi antrali;
- Avea un ciclu menstrual regulat, restul analizelor hormonale și uzuale erau în limite normale.
Investigațiile partenerului
Domnul avea 38 de ani, tot fără antecedente patologice semnificative:
- Spermograma era normală, indicele de fragmentare a ADN-ului spermatic era de 9%;
- Ecografia testiculară și examinarea clinică urologică erau în limite normale.
De la inseminare intrauterină la fertilizare in vitro
Am avut cu ei discuția lungă despre ce este și ce nu este infertilitatea de cauză neexplicată. Le-am explicat cum putem trata infertilitatea neexplicată. Au vrut să încercăm 2 inseminări intrauterine. Din păcate, inseminările nu au reușit, așa că am trecut la fertilizare in vitro.
Un rezultat care nu părea promițător
La stimularea ovariană am folosit un protocol scurt cu antagoniști de GnRH, iar la puncție am recoltat 16 ovocite. Dar aceste ovocite nu arătau bine, erau „urâte”, după exprimarea colegilor mei embriologi. Adică nu păreau să aibă o calitate bună. Și acest lucru s-a confirmat prin faptul că am obținut în final doar 3 blastociști.
Primul embriotransfer a eșuat, din păcate, iar pacienții mei s-au prăbușit psihic. Își puseseră foarte mari speranțe în rezultatul embriotransferului și erau atât de dezamăgiți, încât nu voiau să mai încerce următorul embrion.
O fotografie care a spus totul
Dar până la urmă i-am convins. Și al doilea embriotransfer a fost cu succes. 😊
S-au întors în provincie și, după un an, mi-au trimis o poză. Doamna nu mai plângea, ci zâmbea, ținând un băiețel în brațe. 😍



