Inseminarea artificială este acceptată ca și tehnica de reproducere umană asistată pentru că presupune obținerea unei probe de spermă de la partenerul masculin, care este apoi prelucrată în laborator și introdusă intrauterin în perioada fertilă, cu ajutorul unui cateter.

Embrionii nu sunt obținuți în laborator, ci fertilizarea are loc natural, în treimea externă a trompei uterine; de aceea, inseminarea artificială rămâne o metodă naturală de obținere a sarcinii, care are nevoie pentru succes de permeabilitatea trompelor uterine și a uterului. Ea poate fi efectuată după un ciclu natural sau cu stimulare ovariană.

Termenul de fertilizare în vitro reprezintă o tehnică de reproducere umană asistată care cuprinde mai multe etape: administrarea unui tratament hormonal (în majoritatea cazurilor tratament injectabil) cu scopul de a stimula ovarele pentru a obține mai multe ovocite; recoltarea ovocitelor prin puncție ovariană, care se desfășoară sub anestezie generală și control ecografic; fertilizarea ovocitelor în laborator cu sperma; cultivarea în laborator a embrionilor pentru o perioadă ce variază între 2 și 6 zile; transferul celui mai bun embrion /celor mai buni embrioni în uter, pentru a se implanta, și crioconservarea restului embrionilor.